Despre carte: 2016 / „...Pisicile nu ar fi trebuit să apară în curtea noastră. Nu. Nu din orice motiv. Nu pentru un șoarece dulce, nu pentru mângâierea unei pisici. Vagabondul cu mustaci care s-a transformat in curtea noastra isi asuma un mare risc. În cel mai bun caz, avea o frânghie cu conserve pe coadă. De obicei, oaspetele era întâmpinat de o urmărire furioasă cu praștii, bastoane și urlete. Pisica s-a repezit ca o nebună în inelul care se micșora până când a zburat într-un copac cu o aruncare disperată. După ce și-a salvat propria piele, pisica s-a uitat la mulțimea noastră cu o privire plină de dispreț și a început să-și spele nebunește fața, prefăcându-se că pietricelele care bat în ramură îi sunt profund indiferente față de el personal.…»